Cadrul motocicletei este cadrul principal al unei motociclete, acționând ca „scheletul” acesteia. Este o structură spațială complexă realizată în principal din țevi sudate și tablă. Acesta conectează motorul, sistemul de transmisie, suspensia, sistemul de direcție, roțile și alte componente într-un întreg unitar, suportând greutatea șoferului și a componentelor, precum și impacturile și vibrațiile din timpul mersului.
Structura de bază a cadrelor motocicletelor a fost stabilită în Europa la începutul secolului al XX-lea, împreună cu primele motociclete. De atunci, forma sa structurală a evoluat continuu, rezultând diverse tipuri, cum ar fi cadre de leagăn, cadre de diamant și cadre tubulare de oțel. Materialele cadrului au evoluat, de asemenea, de la oțelul folosit în mod obișnuit în primele zile la utilizarea aliajelor de aluminiu în căutarea unei rezistențe ușoare și ridicate.
